Iarna nu-i ca vara

pixabay.com

pixabay.com

De curând, acum vreo doi ani, în parcarea unui mall, în fața mea, printre mașini erau un el și o ea, tineri, mai tineri ca mine. Din senin el s-a prăbușit inconștient. Ea, ușor speriată, dar totuși stăpână pe situație. Prima mea reacție a fost sa opresc o mașină care tocmai trecea pe acolo și să cer ajutor. Replica șoferului m-a năucit: “lasă-mă cu toți drogații tăi!”. Fata mi-a făcut semn că e ok, el a început să își revină, încă amețit părea totuși curajos, așa că am îndrăznit să-l întreb dacă suferă de ceva, dacă știe de ce a leșinat….“de foame. Sunt medic, de peste 30 de ore nu am mâncat nimic.” Am scos din buzunar o ciocolată morfolită de copii, a mâncat-o pe loc, sprijinit de roata mașinii lângă care căzuse. M-a asigurat că acum este ok și că ajunge cu bine până acasă unde va mânca și va dormi. Continuă lectura